Ce să fii tu oare, liliac rotat?
În regnul vegetal ești un împărat,
Cu făclii de cruci, sfeșnicele tale,
Lămuresc un rost, florilor din vale.

Dar prin ce minuni, cum ai făcut oare,
Din atâtea cruci, floare lângă floare?
Le-ai adunat toate pe umărul tău;
Zâmbește grădina smulsă de la greu!

Mireasmă sublimă are floarea ta,
Așa cum miroase numai dragostea;
Rug nemistuind o flacără vie,
Limpezind culori pentru Împărăție.

Cu Cine te-asemeni liliac frumos?
Tu porți ciorchini de cruci ca Isus Cristos;
Ai adunat poveri pe umerii tăi
Dând zâmbet luminos florilor din văi.

Eu ca un trubadur am venit să-ți cânt
Și să te rog frumos să-mi crești pe mormânt...
Când te voi privi de sus din Țara mea
Să-ți aprinzi făclii, cea mai frumoasă stea.