Poveste sfanta
Autor: Elisabeta Someiu
Album: Din Cartea Vieții
Categorie: Evanghelizare
Vă spun povestea Celui care
Lăsat-a cerul si splendori
Să crească între cei sărmani
Să fie jertfa pentru noi
Aduc aminte de Gavril
Un înger care i-a vestit
Mariei că a fost aleasă
Să poarte pruncul Cel iubit
Maria pleacă ai săi genunchi
Si multumind cu bucurie
O, Doamne iată roaba Ta
Cum ai spus Tu, asa să fie
Atuncea İosiv cum află
Pe-ascuns vru ca s-o lase
Dar îngerul veni în vis
Si îl încurajase
O Iosif, tu cel credincios
Astăzi ascultă bine
Ce creste-n pântecul Mariei
Chiar de la Domnul vine
Se pleacă Iosiv cu credință
Si calea bună si-o urmă
Si chiar în ceasul acela
Cu acea fecioara el se cunună
Născu Maria într-un staul
Pe Cel mai scump Odor
Păstori si îngeri împreună
İ se-nchină cântând în cor
Iar mai tarziu veniră aceia
Ce-n stele L-au citit
Să-L dăruiască, să se-nchine,
Veniră magii de la răsarit
Dar într-o noapte vine iarăsi
Un înger care-i înstintară
Cu Pruncul împreuna
Din Betleem să iasa afară
Irod căuta acum să taie
Orice copil de alăptat
Ca nu cumva-ntre ei sa fie
Cel prorocit a fi-Mpărat
Crescu Copilul cel sortit
Din vesnicii de Dumnezeu
Să moară si să-n-vie
Să mântuie poporul Său
İsus si-a început lucrarea
Ce Tatăl i-a fost dat
După ce cu cu Duhul Sfânt
Si apă-I botezat
Porni apoi într-o pustie
Isus condus Duhul Sfânt
Pe când postea si se ruga
De sarpe a fost urmarit
Sa-L ispiteasca a-ncercat
În felurite multe chipuri
Dar Domnul a fost pregătit
Si i-a citat doar din scripturi
Porni la pas si-nconjură
Iudeea; a Domnului vie
Ca să-i învete, să le spună
Că va veni o -Mpărație
A vindecat pe orbi si muți
Si pe leproși i-a curățat
Făcu atunci multe minuni
Si chiar pe ape a călcat.
Trecu trei ani si jumătate
De când umbla așa
Simți curând cum clipa
De El s-apropia
El viata ce-a trăit-o
N-a cunoscut amarul
Ce sapă inima si duhul
Dar cunoscu Calvarul
Brăzdat fără de vină
El crucea si-a cărat
Pe via Dolorosa
Sub ea s-a aplecat
Pe Golgota durerii
Străpuns de fierul greu
A supus cu greu " Mi-e sete"
Cel părasit de Dumnezeu
El era Domnul Apei
Pentru cei frânti de sete
Atunci n-avu o picatură
Din care să s-adape
El singur n-a plecat în cer
A luat cu El acel tâlhar
Care-a vazut în El pe Dumnezeu
Si s-a căit pe loc cu mult amar
Si învierea i-a fost minunată
Nici ucenicii Lui nu L-au crezut
Pâna si-au pus degetu-n rană
Ce lancea grea si rece I-a făcut
Acuma sade-n veci, în slavă
De-a dreapta Tatălui ceresc
Eu Îl iubesc, și toată viața
De Domnul meu am să vă povestesc.
Amin
Preluat de la adresa:
https://www.resursecrestine.ro/poezii/249519/poveste-sfanta