Doamne... cât de mare-i harul revărsat din cer spre mine
Cât de mare e Iubirea ce pe cruce S-a jertfit...
Niciodată n-am să pot îndeajuns să-Ţi mulţumesc
Pentru sângele vărsat... pentru cât Tu m-ai iubit!
M-ai luat cu drag de mână când am rătăcit prin lume
Şi cu dragoste de Tată, drumul vieţii mi-ai vegheat,
Mi-ai vorbit despre iubire, despre pace şi salvare,
Şi în toate de atunci, Tu m-ai binecuvântat
Şi mă-ntreb, cum aş putea eu, un bulgăre de tină,
Să Te răsplătesc pe Tine, veşnic Domn şi Dumnezeu?
Cum să-Ţi răsplătesc iubirea ce m-a scos din groapa morţii
Şi mi-a dat speranţa sfântă să ajung în cerul Tău?
Azi, mai mult ca niciodată, mă aplec la poala crucii,
Şi, mai mult ca niciodată, Numele Îţi proslăvesc,
Şi Îţi dăruiesc pe-altar, inima de doruri plină,
Să vezi Doamne, cât Te-ador, şi să vezi cât Te iubesc!