Cel ce stă și nu mai vede
Alte zări în jurul său
E ca peștele-n fântână,
Are apă, dar nu lumină
Și ca broasca într-un tău,
Cântă: oac, oac, oac! mereu.

Orice zdreanță strălucește
Unde este hărnicie.
Orice aur ruginește,
Dacă nu se folosește.
Dacă este lenevie,
Nu-i prea mare bucurie.

Un ceas trândav obosește
Cât o noapte nedormită,
Ca un om ce lenevește,
Nu cu dragoste muncește,
Mai de cinste e o vită
Ce trage-n jug și nu evită.

Lenea pe-orice om învață
Să se poarte și urât,
Și-i va-ndepărta cununa.
Contra lenei totdeauna
Luptă cel mai hotărât
Și-atunci vei fi fericit.

În apa cea stătută
Se adună murdăria,
Când suflă crivățul câmpia.
În casa leneviei,
Să nu aștepți bucuria,
Că se așază sărăcia.

Pământ leneș nu există,
Numai oameni leneși sunt.
Unde-i muncă și iubire,
Nu-i loc de dezamăgire,
Va rodi orice pământ
Și bunăstarea-și ia avânt.
Amin.
(Joi, 31 decembrie 2020)