1. Durerea-ţi vine-n casă
chiar dacă nu-i descui,
trimisă de la Domnul,
un sol din partea Lui.
Şi bătrâneţea-ţi vine
cu-acelaşi tainic glas
să-ţi spună ce puţine
prilejuri ţi-au rămas.

2. Şi tremurul vorbirii,
şi mersul şchiopătând,
şi negura privirii,
și toate-ți spun: curând...
Stăpânul te vesteşte
că vrea să-L întâlneşti,
şi vrea să vezi tu singur
cu ce veşminte eşti...

3. Cât poţi scăpa de zdrenţe
şi-afla al slavei strai,
şi calea mântuirii,
fă totul să le ai.
Căci toţi câţi vin spre tine
şi câţi te-ajung pe drum,
sunt numai solii-Acelui
spre care mergi de-acum.

I: Cântările Harului, volumul 2, cântarea 255.
Autor text: Traian Dorz