Un singur Om te-a stăpânit, țărână,
Ți-a pus zăbala Dragostei în gură,
El te-a condus pe drumul spre Lumină
Și te-a făcut imună pentru ură.

Te-a învățat să intri iar sub ape,
Când ieși afară să fii un nou născut,
Să stai mereu de Dumnezeu aproape,
După gândul Lui cum fost-ai la început.

Un singur Om te-a încoronat, țărână,
De sub coroana de spini usturători.
Țâșnea spre Cer o aură divină,
Saltul din viață spre Viață, să nu mori.

Prin El te privește Dumnezeu acum,
Spre urâciune a privi nu poate,
Înțelege țărână, nu e alt drum,
Numai Isus te spală de păcate!

Isus, El te-a desăvârșit, țărână,
Pornind la drum cu-aceeași structurare
Ți-a salvat titlul de lucrare bună,
În focul Dragostei nepieritoare.

Un singur Om, Isus Cristos, Comoara,
S-o porți în pântec, vasule de humă;
A fost lumină, dar se lasă seara,
Doar Ea rămâne în clipa din urmă!