În camera de sus
Autor: Emilia Dana Dinescu
Album: Poezie revizuită
Categorie: Laudă și închinare
În camera de sus noi, iată, am intrat
De mână, împreună, un lanț, iar am format,
Nu avem nici un merit să stăm în fața Ta,
Venim la rugăciune cu toată dragostea.
Golește-ne de noi și umple-ne de Tine,
Venim murdari la Tine și ne este rușine,
Nu merităm nimic căci multe am greșit,
Dar jertfa Ta cea sfântă, doar ea ne-a curățit.
Venim cu îndrăzneală, dar rusinați, Isuse,
Căci am greșit prea multe, greșeli bine ascunse
De cei de lângă noi, dar Doamne, le cunoști,
Privind acum în urmă, ne criticăm ca proști.
Suntem greșiți și păcătoși, chiar dacă te cunoaștem,
Avem o stare rea și asta recunoaștem,
Noi am venit la cruce, nu ne-am predat deplin,
Ne-am botezat în apă și doar am spus, amin.
Venim uniți în rugă cu o credință mare,
Ascultă ruga noastră căci azi, tare ne doare,
Ne doare c-am greșit și zilnic îți greșim,
Deși ne strigi întruna ca să ne pocăim.
Ajută-ne, să facem acuma legământ,
Să încheiem cu viața greșită pe pământ,
Să vrem ca-n toate, Doamne, să facem voia Ta,
Căci fără Tine viața nu e de-a pururea.
Venim în rugăciune, strigăm pentru copii,
Avem brațele goale, curând Tu ai să vii,
Trezește-i, Tu, Isuse, satana i-a învins
Căci i-a atras în lume, în mreajă i-a cuprins.
În lume sunt păcate, în lume au plecat,
Noi am greșit, se pare, greșit i-am educat,
Dar ne căim amarnic, strigăm la al Tău altar,
Trezește, toți copii cât pe pământ e har.
Cu sufletul plin de durere, eu știu că am greșit,
Copiii îi am în lume și lumea i-a înghițit,
Biserica e goală, copiii au plecat,
Strigăm în disperare, sperăm neîncetat.
Venim la Tine, Tată, aducem la altar
Și îndrăznim în rugă să strigăm iar și iar,
Aducem lista noastră cu cei în suferință,
Îți cerem cu ardoare să pui în piept dorință.
Avem speranță multă că ruga ne asculți,
Bolnavii noștri, Tată, sunt astăzi tare mulți,
Spitalele sunt pline de cei în suferință,
Vorbește-le, Isuse și dă-le în dar credință.
Privește cu îndurare căci mulți sunt foarte grav,
Un virus a lovit, poporul e bolnav,
Tumori fără de număr și viruși fel de fel,
Ne-au transformat din oameni, parcă la alt nivel.
Înalț o rugăciune pentru comunitate,
Pentru bisericuța din care fac eu parte,
Trezește-ne, Hristoase, prea mult am adormit,
Te rog pentru orașul în care am trăit.
Te rog, mă iartă, Doamne, lucrare n-am făcut,
Nu am venit la cruce cu nici un dar plăcut,
Nu am roade lăsate, nimic bun, de urmat,
Te rog, prin a Ta milă, eu vreau să fiu salvat.
Mă încred în jertfa sfântă și știu că ne asculți,
Venim în rugăciune, așa suntem, mărunți,
Dar ne încredem, Doamne, în tot ce ai promis
Și îndrăznim să cerem, satana e învins.
Vrem totul ca să fie doar după voia Ta,
Eu vin acum la Tine să te mai rog ceva,
Trimite Duhul Sfânt, vrem ploaia Ta târzie,
Trezește lumea întreagă și a noastră Românie.
Eu îndrăznesc să strig doar pentru pocăință,
Ajută-ne să facem totul doar cu credință,
Vrem să alergăm cu Tine, prin Tine să trăim,
E timpul de pe urmă, nu vrem să mai greșim.
E timpul meu de rugă și strig cu ai mei frați,
Avem această grupă, vom sta strânși, adunați
Și vom striga, Isuse, cât vom fi pe pământ
Căci vrem cu toții cerul, te așteptăm curând.
Îți mulțumesc că suntem, încă, în libertate
Și avem privilegiul să stăm lângă un frate
Și lângă o soră, Doamne, să înalț o rugăciune,
Îți mulțumesc că grupa este a Ta minune.
Emilia Dinescu
Preluat de la adresa:
https://www.resursecrestine.ro/poezii/249776/in-camera-de-sus