1. Cu plugul sfântului Cuvânt
să tai în suflete de stâncă,
/: aprins de râvnă şi de-avânt
o brazdă dreaptă şi adâncă. :/

2. Şi spinii învechitei firi,
pe toţi, să-i smulg din rădăcină,
/: sămânţa unei noi trăiri
s-aducă roduri în lumină. :/

3. Să curăţ mai desăvârşit
ce-a semănat vrăjmaşu-odată;
/: să fac lucrarea umilit
şi-n dragoste-înflăcărată. :/

4. Cu plugul sfântului Cuvânt
să trag noi brazde, tot mai drepte,
/: ca sufletele pe pământ
spre adevăr să se îndrepte. :/

5. O, Doamne, fericitul plug,
ajută-mă, ca-n ascultare
/: să-l port mereu şi să nu fug
de sarcini grele în lucrare. :/

I: Cântările Harului, volumul 2, cântarea 236.