TU AI VENIT, ISUSE...

Tu ai venit să pregăteşti cărarea
Ce ne conduce-n Patria de Sus
S-avem în Paradis intrarea
O, Salvatorul nostru drag, Isus!

Venit-ai să ne dai o perspectivă
A spaţiului ce-i mai presus de nori
Să ne ghidezi – eram toţi în derivă
Eram pribegi, nenorociţi rătăcitori.

Ai părăsit splendorile astrale
Şi slava cuvenită unui Sfânt
Din frumuseţi de Rai ai coborât în Vale
Să-nlături din noi teama de mormânt...

Şi ai găsit pe Terra multă ură
Şi multă rătăcire, mulţi duşmani
Atâtea suflete fără trăire pură
Atâţia oameni duri şi inumani,

Găsit-ai multe suflete hoinare,
Tone de ignoranţă şi suspin
Iar mulţi priveau spre ceruri cu sfidare
Zicând: "Nu vrem nimic din ce-i divin,

Nu vrem să ne unim cu Cerul
Ne este dragă glia ce-o muncim
Ne este drag tumultul şi misterul
Pe-acestea, într-adevăr, le preţuim."

Dar Tu-ai venit cu un mesaj de pace
Şi-ai vrut să îl imprimi în om
Să-nfăptuiască ce Tatălui îi place,
Să se hrănească din al veşniciei pom.

Ai înţeles atât de bine misiunea
Şi planul conceput Acolo Sus
Căci ai primit de la Părinte-nţelepciunea
El Te-a învrednicit, El Te-a condus.

La-ntâiul Crăciun adus-ai Vestea bună
(Pe o planetă hărţuită de păcat)
Că cei neprihăniţi cu Tine se cunună
Şi moştenesc tot Cerul în glorie-mbrăcat.

Ai apărut în atmosfera pământească
Nu în palatul îmbrăcat în străluciri
C-ai vrut sărac, bogat să te cunoască
Şi să cunoască starea eternei fericiri.

Dac-ar fi fost doar o fiinţă degradată
În universul celor muritori
Ai fi venit să-i spui de Sfântul Tată
Să aibă parte de cereştile splendori,

Dar toţi aveam nevoie de Lumină
Eram acaparaţi de noapte şi neant
Tu, însă, voiai ca toţi să aparţină
De Alianţa care ştie ce e important.

Ce taină! Ce iubire! Ce lucrare!
Acum le înţelegem parţial
Le-om înţelege bine-n Ziua-n care
Vei zice: "Bun venit în spaţiul sideral"

Amin!

gc/Craciun, 2007