Atunci cand nu pot sa-nteleg de ce durerea
Atat e de coplesitoare, de fierbinte,
Cand intristarea se-ntalneste cu tacerea,
Si inaintea Ta raman fara cuvinte,
Cand nu pot deslusi cararea inainte
Prin ceata care imi impiedica vederea,
Te rog sa intaresti credinta mea, Parinte,
Si-atunci cand obosesc sa-mi innoiesti puterea.

Adu-mi aminte ca umblarea prin credinta
Nu-nseamna sa-nteleg, ci sa ma-ncred in Tine,
Ca-nfrangerea Tu o transformi in biruinta,
Ca raul ce-l ingadui e, de fapt, spre bine,
Ca dupa negura sunt zarile senine;
Chiar daca astazi ochii mei vad suferinta,
Indreapta-mi inima spre slava care vine,
Cand se va implini a Ta fagaduinta.