1. Învaţă de la ape să ai statornic drum,
învaţă de la flăcări că toate-s numai scrum, învaţă de la umbră să taci şi să veghezi,
învaţă de la stâncă cum neclintit să crezi.
învaţă, învaţă.
Învaţă de la soare cum trebuie s-apui,
învaţă de la piatră cât trebuie să spui,
învaţă de la vântul ce-adie pe poteci,
cum trebuie prin lume de liniştit să treci,
învaţă, învaţă.
învaţă de la toate, căci toate-ţi sunt surori
cum treci frumos prin viaţă,
cum poţi frumos să mori.

2. Învaţă de la vierme că nimeni nu-i uitat,
învaţă de la nufăr să fii mereu curat,
învaţă de la flăcări ce-avem de ars în noi,
învaţă de la ape să nu dai înapoi,
învaţă, învaţă.
Învaţă de la umbră să fii smerit ca ea,
învaţă de la stâncă să-nduri furtuna grea,
învaţă de la soare ca vremea să-ţi cunoşti,
învaţă de la stele că-n cer sunt multe oşti,
învaţă, învaţă.
Învaţă de la toate, căci toate-ţi sunt surori,
cum treci frumos prin viaţă,
cum poţi frumos să mori.

3. Învaţă de la greier, când singur eşti să cânţi,
învaţă de la lună să nu te înspăimânţi,
învaţă de la vultur când umerii ţi-s grei,
şi du-te la furnică să vezi povara ei.
învaţă, învaţă,
învaţă de la floare să fii gingaş ca ea
şi mielul să te-nveţe să ai blândeţea sa,
învaţă de la păsări să fii mereu în zbor,
învaţă de la toate că totu-i trecător,
Învaţă, învaţă...
Ia seama, fiu al jertfei, prin lumea-n care treci
să-nveţi din tot ce piere,
cum să trăieşti în veci.

I: Cântările Harului, volumul 2, cântarea 35.
Text: Traian Dorz, Costache Ioanid, Nicolae Moldoveanu