1. Nu s-a-ndurat de mine nimeni;
atuncea când am fost căzut,
/: ci numai Tu, Isuse, Doamne,
/: cu ochiul milei m-ai văzut! ://

R: Isuse, Isuse!

2. Tu Te-ai plecat cu bunătate
în ţărnă şi m-ai ridicat,
/: iar rănile usturătoare
/: mi le-ai spălat şi le-ai legat. ://

3. Tu m-ai adus în casa caldă
a harului nemaisfârşit,
/: şi mi-ai făcut un loc la masă
/: cu Tine-alături, fericit! ://

4. Tu mi-ai împodobit fiinţa
cu tot ce are cerul sfânt,
/: şi-ai încheiat, prin jertfa crucii,
/: cu mine-un veşnic Legământ! ://

5. Îţi mulţumesc cu foc şi lacrimi,
fii veşnic binecuvântat,
/: Isuse, că-n iubirea-Ți dulce
/: de mine Tu Te-ai îndurat! ://

I: Cântările Harului, volumul 7, cântarea 305