Prietenia e ceva măreț, ceva mare
O calitate ce nu fiecare-o are
Mulți din jur, prieten îți vor spun
Dar nu întotdeauna cu intenții bune.

Mulți vor folosi, expresii alese
Pană își rezolvă, a lor interese
Și după aceea, te trece-n trecut
Ești ca înainte, un necunoscut.

Prietenul bun la nevoie se cunoaște
Ce nu-i place lui, altuia nu face
Este gata să ajute fără întârziere
Ori de câte ori nevoia o cere.

E mare diferență, între prieten și amic
La prieten îi spui toate, dar la amic nimic
Prietenul, te vizitează la boală și necaz
Amicul, te povestește, făcând-ți și haz.

Prietenul e cu tine, la rău și la bine
Nu-i e greu, să se bucure alături de tine
E ușor să plângi, alături de cei cei ce plâng
Dar e greu să te bucuri, cu bucuroși ce râd.

Să vizitez un prieten! de vreau s-ajung
Nici-o depărtare, nici-un drum nu-i lung
Dar în viața mea scurtă eu am învățat
Prieteni-s ca bani, ușor de câștigat dar
greu de păstrat.

Sau ca pepeni, o 100 pe care-i încerci
Doar, numai cu 3-4 la urmă te-alegi
Dacă vrei un prieten bun, cu el să rămâi
Dă-ți silință, un prieten bun întâi să fii.

Căci pretenții multe, toți putem avea
Dar să oferim, oare ne lasă inima?
Ca să poți să ceri, dă tu mai întâi
Și împlinit, cu prieteni dragi ai să rămâi.

Te-ai gândit vreo dată dragul meu,
Să te împrietenești cu Dumnezeu?
El vrea Să-ți fie veșnic, prietenul tău
Ce nu părăsește nici la bine, nici la greu.

Si vei spune: Doamne! n-am făcut nimic bun
Pentru prietenia Ta, n-o merit, bunu-le stăpân
Dacă vei fi Domnului! credincios mereu
Îți va spune, ca lui Avraam: prietenul meu.