Suntem mârșavi, murdari, venim la Tine cu mârșăvia noastră,
Tu ne cunoști prea bine, avem o viață proastă,
Ne credem, noi, ca nimeni și zilnic criticăm
În loc să ne smerim și o rugă să înălțăm.

Mulți au greșit în viață și pare că sunt frânți,
Dar oare avem dreptul să îi luăm la bani mărunți,
Știm noi necazuri multe, știm cât le-a fost de greu,
Nu avem nici un drept de a judeca mereu.

Am devenit străini, privim și judecăm,
În loc să ne gândim, cum să mai ajutăm,
Suntem străini de Tine, suntem plini doar noi
E timpul de pe urmă, suntem săraci și goi.
Emilia Dinescu