Uitați și nu uitați
Autor: Doru Satmarean
Album: Poezii
Categorie: Diverse
E greu o vorbă, un lucru de uitat
Odată ce în minte, este imprimat
Unele am vrea să uităm, în minte să n-avem
Altele cu drag, la copii și nepoți le relatăm.
De n-ai avut un trecut, frumos și ușor
Încearcă să uiți, că nu-ți este de folos
Nici ți-e, nici altora, nici acum, nici in viitor
Amintiri ce nu pot fi povestite, duios.
Dar dacă ai amintiri frumoase, din trecut
Spune-le și la alți, experiențe frumoase ce-ai avut
Vai, puțini vreau să învețe, din a altora trecut
Ci toți vor să experimenteze, dar vor plăti tribut.
Nu am uitat nimic, din cele demult trecute
Din copilărie, din tinerețe, știute și făcute
Dar uităm ce facem acum, ajunși mai în etate
Uităm unde-s ochelari, și ne sunt pe frunte.
Biblia nu vorbește, de-acest fel de uitare
De lucruri din trecut, ce-n minte au reluare
Ea îndeamnă să nu uităm, a Domnului dreptate
Și dragostea, ce și-o arată nouă, fiecărui-n parte.
Să nu dăm uitări, binefacerea și dărnicia
Acolo unde sa instalat, lipsa și sărăcia
In jurul nostru sunt mulți, lipsiți și neajutorați
Ce așteaptă, ca de noi, să nu fie uitați.
Primirea de oaspeți, de asemenea să nu uitați
Să dați cinste, celor vin în casă neașteptați
Căci multora, din cei ce oaspeți au primit!
S-a întâmplat, că îngeri au găzduit.
Să facem bine, la oameni, la oricine
Să nu avem interese, ascunse și meschine!
Fără gândul, că vom fi răsplătiți la fel
Răsplata o vom primi, negreșit, de la El!
Acolo sus, sau chiar aicea jos
Domnul o va face, din plin și bucuros
Căci avem și noi nevoie, să ni se facă bine
Așa cum pe pământ, are nevoie oricine.
Este foarte bine, acolo unde este iertare
Dacă se poate să existe și uitare
Mulți zic cu ipocrizie: dragul meu, te-am iertat
Dar în minte, încă te mai am, nu te-am uitat.
La un creștin cinstit și adevărat
Mintea și inima, nu lucrează separat
Dacă spune ceva, ce are în minte
Și-n inimă tot așa, aceeași simte.
Când cineva un bine ți-a făcut
Pe tăbliță de aur să scrii, ca să nu uiți
Dar dacă tu, un bine cuiva ai făcut
Scrie pe nisip, să uiți, cum vântul a trecut.
Sunt lucruri pe care, le-am uitat nefăcute
Ce nu erau importante, nu trebuiau făcute
Dar sunt altele importante, nu trebuie uitate
Tocmai să nu mai fie niciodată, repetate.
Avem zile fericite-n viață, în care repede uităm
Pe cel în suferință, pe sărac și nevoiaș neglijăm
Dar vin și-n viața noastră suferință, ce nu gândim
Și atunci, având mila de noi, și de alți ne-amintim.
Dacă folosim ca motiv neadevărat! uitarea
Este egal cu lașitatea și Trădarea
Și dacă ne folosim vreo dată așa! de uitare
Este un păcat nespus, nespus de mare.
Dar sunt ocazii, când uitarea e lucru mare
Uitarea e taina minților, mari si creatoare
Ei știu, că și natura, își uită trecutul
Ce-și zămislește din nou, neobișnuit începutul.
Uitarea, face parte din natura omenească
Uneori este rea, alteori este bună și cerească
Să ne rugăm Domnului, s-avem minți senine
Să știm când trebuie uitat, și când să ținem minte.
Preluat de la adresa:
https://www.resursecrestine.ro/poezii/250760/uitati-si-nu-uitati