Alergători in cursa păc
Autor: Doru Satmarean
Album: Poezii
Categorie: Diverse
Pacea ce-o dă lumea, nu e statornică
Dar, de fiecare zi trăită-n pace ne bucură
Adevărata pace, nu se naște din asuprire și frică
Ci din inimă! ce condiții de-asuprire nu implică.
Să căutăm pacea, să alergăm după ea
Domnul ne va ajuta, să o găsim ne va îndruma
Pacea este a Duhului virtute, din a Sa rodire
Ce n-o avem în noi, de la a noastră zămislire.
Să vorbim limba păci, și vom trezi în jur pace
Îndemnând la pace pe omul, care-n ură se complace
Mângâind rănile confuziei, să chemăm la dreptate
Chemând oamenii la ceea ce sunt! Făpturi civilizate.
Pacea ce-o promit politicienii, sunt iluzii ușoare
Căci în lume sunt războaie, lume nevinovată moare
Cei ce ne bucurăm de pace, suntem binecuvântați
Dar mulți trăiesc coșmarul frici, că vor fi atacați.
Domnul ne promite, a Lui pace deosebită
Să n-o căutăm în lume, căci nu va fi găsită
Pacea e iubirea, așa cum iubirea e pace
Și pacea adevărată, numai din iubire se face
Pacea înseamnă, libertate înfăptuită
Dacă din a inimii dragoste, este dăruită
Pacea din noi, e părticică din a Domnului pace
Ca să arătăm lumi, cum Domnul pacea o face.
Pacea nu este, a problemelor absență
Ci e a Domnului, permanentă prezență.
Cu problemele ce zilnic avem de luptat
Numai El ne dă izbândă, în ce e de-înfruntat.
Pacea, este mai de preț decât adevărul
Dar de dragul păci, să nu ascundem răul
Al credinței adevăr, în lumină să triumfe
Chiar de naște împotriviri, și pacea o rupe.
Dacă există pacea, în inima și mintea noastră
Pacea Domnului în lume, nu rămâne obscură
Pământul este cer, când trăim cu toți-n pace
Unde este pace, Domnul se bucură și-i place.
Iubirea, bucuria, pacea niciodată nu-îmbătrânesc
Sunt mereu proaspete, ca florile când înfloresc
Să poată intra-n inimi, așteaptă și veghează
Tot timpul sunt treze, inima zilnic înviorează.
Cu oamenii să trăim pacea, nu doar s-o strigăm
Dar păcatului! tot timpul război să-i declarăm
Pacea-i o poartă spre cer, spre desăvârșire
Dacă o trăim cum cere Domnul, de la omenire.
Să facem pace cu tot ce mișcă, și ne-înconjoară
Pacea nu cunoaște frica, nici teama n-o doboară
Dragostea, compasiunea sunt baza păci-n lume
Prin acestea se păstrează, sunt faptele-i bune.
Să umblăm în pace, și s-o răspândim
La toată omenirea, oriunde în lume trăim
Pacea-i o comoară, ce nu cu bani se obține
Se dă prin rugăciune, smerenie și făcând bine.
Creștinul și moartea, cu pace-o primește
Cu credința-n Domnul, sufletul pacea găsește
Să căutăm cu toții din suflet, sfințenia și pacea
Fără acestea, Domnului nu-i vom vedea fața.
Azi mulți oameni, aleargă și caută-n străini pace
În a lumii neliniște, ce în teama terorii zace
Unii o caută-n natură, alții în satisfacții efemere
Alții pe alte continente, dar nu unde Domnul o cere.
Lumea e lipsită de pace, adevăr și drepturi
E plină de războaie, neliniște, discordii și certuri.
Așa cum se vorbește astăzi, despre pace
În lume nu sa mai vorbit, și totuși nu se face.
Prin echilibrul fricii, să păstrăm pacea, e fără chip
Pacea din frică, e ca o casă zidită pe nisip
Care la furtună, se dărâmă din temelii, toată
Să salveze ceva din ea, nimeni n-o să poată.
Dumnezeu a creat, temelia adevăratei păci
Dacă ar avea-o lumea, n-ar mai fi războaie reci
Dar El o dă numai acelor, ce aleargă după ea
Ce neobosiți o curată, nu-și abandonează cursa.
Satan, este distrugătorul păci pe pământ
Provocând dușmăni, războaie influențând
Prin mânie și ură, ține omul sub a sa stăpânire
Și-i provoacă o teamă continuă, până la pieire.
Fără pacea interioară, de la Tatăl sfânt
Nu va există nici cea exterioară, pe pământ
Domnul Isus, prin moartea de pe cruce
A învins mânia, și pacea veșnică va aduce.
Pe cruce răstignit, prin moartea Lui dură
S-a așezat în a urii și a mâniei spărtură
Refăcând legătura, dintre creatură și Creator
Ca oamenii să primească iarăși, pacea sufletelor.
Pacea, este un limbaj comun și universal
În lume sunt mulți oameni, ce trăiesc a păci har
Cunoscători ai valorii, adevăratei păci primite
Aceștia nu fac războaie, dușmănoase sau sfinte.
Făcătorii de pace, fii de Dumnezeu se vor chema
Căci roada dreptăți o culeg, cei ce lucrează pacea
Pentru că numai lumina poate, întunericul s-alunge
Și numai dragostea poate, răul și ura a distruge.
Doamne fă-ne lucrători cu Tine, uneltele păcii Tale
Să putem da mângâiere, să ștergem lacrima de jale
Unde este ură să seamăn bunătate, iubire și pace
Căci adevărata pace, numai prin Tine se face.
Dumnezeu nu oferă pacea, în absența Lui
Fără prezența Lui nu există, în viața nimănui
Pacea Lui, întrece orice măsură de pricepere
Mai cheamă la ea, să nu obosim în alergare.
El ne lasă pacea și ne dă pacea Sa
Dar nu o pace precară, cum o dă lumea
Ne cheamă la pace, să fim un singur trup
O biserică unită, cum sunt Albinele-n stup.
Domnul nu acordă pace, doar la anumite date
Ca politicienii lumii, ce trăiesc liniștiți în palate
Să ne împrietenim cu Domnul, El ne dă pacea
Prin care, credincioși, să ne trăim toată viața.
Prietenul Său, doarme-n pace în locuința sa
Dimineața-și începe cu Domnul, activitatea
Legământul Lui de pace, e de neclătinat
Pentru omul care se păstrează, cu sufletul curat.
Domnul să ne umple inimile, de bucuria păci, în toate
Să aducă vestea păci, celor de-aproape și departe
Pacea Lui, care sufletește, niciodată nu ne desparte
Căci prin unirea Duhului, legăturile păci sunt păstrate.
Pacea Lui, în inimile noastre să stăpânească
Ca la venirea Sa, fără prihană să ne găsească
Har și pace s-avem, din partea Celui ce curând va veni
Să ne ia la El, pe cei ce alergând în cursa păci ne va găsi.
Preluat de la adresa:
https://www.resursecrestine.ro/poezii/250765/alergatori-in-cursa-pac