Ultimul tren!
Evrei 10:35-39
„Să nu vă părăsiți dar încrederea voastră, pe care o așteaptă o mare răsplătire!
Căci aveți nevoie de răbdare, ca, după ce ați împlinit voia lui Dumnezeu, să puteți căpăta ce va fost făgăduit.
„Încă puțină, foarte puțină vreme”, și Cel ce vine va veni, și nu va zăbovi.
Și cel neprihănit va trăi prin credință: dar dacă dă înapoi, sufletul Meu nu găsește plăcere în el.”
Noi însă nu suntem din aceia care dau înapoi ca să se piardă, ci din aceia care au credință pentru mântuirea sufletului.”
Toate lucrurile de pe pământ sunt trecătoare.
Chiar dacă multe dintre lucrurile, sau situațiile pe care le întâlnim în viață sunt grele, urâte și amare, de cele mai multe ori nu le putem evita și nici nu le putem ocoli. Pentru că ele vin, parcă dând năvală, atunci când te aștepți mai puțin și uneori te pun la pământ în deznădejde.
Dar pentru toți aceia care au încredințare că tot ce promite Dumnezeu, se împlinește, adică pentru toți biruitorii Domnului, urmează ceva mai bun. Până la împlinirea făgăduințelor lui Dumnezeu, mai avem puțin de mers, puțin de așteptat: „Încă puțină, foarte puțină vreme”, și Cel ce vine va veni, și nu va zăbovi.” Domnul Vine foarte curând cu răsplătirile și fiecare va primi din mâna Lui darul potrivit cu credincioșia lui.
Acum suntem într-o călătorie spre o destinație în care Soarele nu va mai apune nici odată și unde bunătățile lui Dumnezeu nu se vor sfârși.
Însă mai avem puțin de așteptat până când Trenul vieții veșnice, condus de Domnul Isus va sosi în „gară”. Important este să nu ne pierdem răbdarea și nici credința, fără de care nimeni nu va putea urca în vagoane.
„Să nu vă părăsiți dar încrederea voastră, pe care o așteaptă o mare răsplătire!
Căci aveți nevoie de răbdare, ca, după ce ați împlinit voia lui Dumnezeu, să puteți căpăta ce va fost făgăduit.” Împărăția cerurilor!
Acolo este destinația noastră, în Țara cu Cetatea sfântă, pregătită de către Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu, pentru toți aceia care nu-și vor pierde răbdarea și vor aștepta cu nădejde și credință, clipa întâlnirii cu Mirele.
Dar drumul spre Patria cerească, nu este ușor și este presărat cu încercări, cu dureri, cu suspine…de aceea nu trebuie să ne mirăm că trecem cu toții prin Valea Plângerii și chiar prin Valea umbrelor morții.
Important este, să dăm înapoi, după cuvintele apostolului, din versetul 39, pentru că acesta este traseul, un itinerar uneori neplăcut, cu suișuri și coborâșuri, dar cu final glorios.
Domnul Isus le spunea ucenicilor în așa fel ca să înțelegem și noi astăzi: „în lume veți avea necazuri…”
Ferice însă, de cei ce vor rămâne până la capăt în nădejde și credință, pentru că ei vor gusta din bunătățile lui Dumnezeu, pregătite la „masa”, Mielului.
Îmi aduc aminte de vremurile când călătoream mai mult cu trenul și stăteam în gări așteptând să sosească trenul potrivit ca ne urcăm în vagon ca să ajungem la destinație.
La un moment dat se auzea pe peron, anunțul în difuzoare: „trenul cu numărul cutare sosește în gară peste cinci minute, la linia cutare”…
Fiecare călător, își pregătea bagajul, se uita la ceas, se apropia de linia anunțată, ca să fie gata de urcare; să nu rateze călătoria și fiecare se bucura că a urcat, că s-a așezat pe locul plătit și de acum poate să stea liniștit până la destinație.
Astăzi nu prea mai călătorim cu trenul, dar așteptăm unul mai important. De fapt, așteptăm ultimul „tren”, care are „gara” de sosire, cerul lui Dumnezeu, ultima Stație.
Duhul Sfânt face strigarea marelui anunț în versetul 37: „Încă puțină, foarte puțină vreme”, și Cel ce vine va veni, și nu va zăbovi.”
Vine Isus!
Însă, nu mulți sunt interesați de călătoria „vieții”, ci mai de grabă fiecare este preocupat de telefon, de imaginea personală, de lucrurile pământești, fără să-l intereseze de ceasul intrării în gară a ultimului „tren”, condus de Isus Cristos, Mântuitorul.
Mai este puțină vreme și parcă se aude din ce în ce mai aproape, vuietul roților acestui „tren” special și durerea mare este aceea că nu avem bagajele pregătite. Avem atâtea lucruri pământești care ne ocupă „valiza”, încât nu mai au loc lucrurile sfinte cu care vom putea să călătorim.
Toate semnele vremurilor și a soroacelor arată că drumul este liber, deschis și nimic nu poate împiedica sosirea Mirelui ca să-Și ia mireasa de pe pământ.
Este timpul cel din urmă!
Nu știu câți ani, câte luni, câte ore, sau câte minute mai sunt până va opri trenul ceresc în gara vieții mele, sau în cea a vieții tale, suflete drag.
Un lucru știu și anume, că trebuie să fim gata, cu bagajul pregătit în inimă, lăsând la o parte tot ce ne leagă de pământ, astfel ca la vremea și ceasul hotărât să ne îmbarcam spre ceva mai bun.
Ne dorim să ajungem cu toții la destinația unde nu mai sunt amărăciuni, nici dureri, nici lipsuri, nici moarte. Așteptăm în dorința fierbinte să ajungem acolo unde este doar viață veșnică lângă Domnul Isus, Mântuitorul, pe care Îl iubim și Îl așteptăm cu drag, să sosească, înconjurat cu un nor de îngeri.
Pentru aceasta, trebuie în nădejde și credință sa așteptăm sosirea „Trenului” special, ca să nu ratăm urcarea după îndemnul Duhului Sfânt: „Să nu vă părăsiți dar încrederea voastră, pe care o așteaptă o mare răsplătire!”
Și în felul acesta, cu mic cu mare să dăm „năvală”, în Trenul ceresc și să ne pregătim pentru debarcare la destinația pe care ne-o dorim foarte mult: Cerul sfânt!
Doamne, ajută-ne