Ce har este să ai nădejde,
Atunci când clipa cea mai grea,
Aduce doar dureri, necazuri,
Și suferinți în fața mea.

Ce minunat este când cerul,
Deasupra mea este senin,
E-o frumusețe care șterge,
Acel amar și-adânc suspin.

Ce minunată-i bucuria,
Ce-o simt când alții plâng din greu,
Ea este-o mare fericire,
Lăsată doar de Dumnezeu.

E har ceresc să fiu sub soare,
Sub razele ce strălucesc,
Sub bolta nopții înstelată,
Cu cei care nu obosesc.

Ce mare bunătate-i Domnul,
Din zorii zilei în apus,
El de necaz nu stă departe,
Vre-o dată El nu stă ascuns.

Ce har măreț este chemarea,
Pe urma Lui ca noi să fim,
Lumina Lui... . Dumnezeiască,
Ea ne conduce-n loc sublim.

O Dumnezeul îndurării,
Cât ești de mare... minunat,
Cu Tine valea nu e vale,
E-un timp de noi ce e uitat.

Cu Tine nu-i amărăciune,
Tu ești ca mierea Dumnezeu,
Ce har să-mi stai mereu în față,
De Tine să am parte eu.

Cât de plăcut ești Tu Isuse,
Să te urmez mereu aș vrea,
Nu pot să mă despart de Tine,
Ești tot ce vrea ființa mea.

La Tine mi-este-ntruna gândul,
Bătaia inimii e-a Ta,
Doar pentru Tine bate Doamne,
Căci Ție ți-am dat viața mea.
Amin