Să împlinesc doar voia Ta, e marea mea dorință,
Acolo unde eu nu pot, la Tine-i cu putință,
Să fiu asa cum doar Tu vrei, e marea mea plăcere,
Să-ți cânt mereu... căci doar atunci, eu simt o mângâiere.

Să merg așa cum Tu ai mers, eu vreau mereu pe cale,
Tăcut... umil, chiar și atunci, când iar mă treci prin vale,
Să fiu ca Tine... răbdător, sub bice nemiloase,
Dar și atunci când iarăși vin, cuvintele tăioase.

Milos să fiu eu îmi doresc, cum Tu ai fost cu mine,
Când mă salvai din lumea rea, ce-i plină de ruine,
Să fiu și iertător aș vrea, și plin de bunătate,
Iubirea Ta vreau să o am, căci doar a Ta-i curată.

Doresc statornic ca să fiu, mereu doar în picioare,
Cum neschimbat ești Tu mereu, și plin doar de-ndurare,
Un far aprins... strălucitor, să fiu aș vrea întruna,
Când soarele e-n vremea Lui, și când răsare luna.

Cuvânt Tău să-mi fie-aș vrea, o ancoră-n durere,
Când sunt slăbit în lupta grea, să-mi fie el putere,
Să nu mă clatin murmurând, să merg doar înainte,
Încrezător în tot ce-ai spus, iubitule Părinte.

Cu foc aprins vreau să iubesc, și-n vremi de strâmtorare,
De ea să fiu izvor și eu, să-ți fiu asemănare,
Să pot iubi, să pot ierta, privind spre izbăvire,
De Tine plin să fiu mereu, și de a Ta iubire.
Amin