Fără Tine noi Isuse ca să fim... ce am putea? ,
De n-ai fi în fața noastră, înspre ce ne-am îndrepta,
De n-ar fi a Ta lumină, înspre ce în noapte-am fi?
De n-ai fi izvor de viață, unde oare vom sfârși?

De nu ți-ai întinde mâna, când apare timpul greu,
Ne-ar strivi pe-adâncul mării, cel ce urlă ca un leu,
Ne-ar purta doar prin pustie, vântul ca pe-o frunză-n vânt,
De nu l-ai opri Tu Doamne, când rostești doar un cuvânt.

De n-ai răsări un soare, întunericul ar sta,
Doar la pândă să ne-oprească, când e alergarea grea,
De nu ai aduce luna, stelele ce strălucesc,
Ne-ar fi drumul spre pieire, cu acei ce rătăcesc.

De n-ai revărsa Tu harul, împietriți astăzi am fi,
A Ta dragoste divină ea în noi n-ar locui,
Dumnezeule a toate, fără Tine am fi noi,
De iubire... bunătate, și de milă mereu goi.

Însă Tu nu ne lași singuri, Doamne nu ne părăsești,
Tu ne porți mereu de grijă, ne arăți cât ne iubești,
Într-un car de biruință, Tu ne porți astăzi mereu,
Căci puterea peste toate, doar a Ta-i sfânt Dumnezeu.
Amin