„Unde este acum Domnul, Dumnezeul lui Ilie? ... ” (2Împărați 2:14)
Nu vi se pare că este o întrebare? ... Astăzi sunt tot mai mulți cei care se îndoiesc și cer dovezi. Mulți din cei care-i tăgăduiesc existența, trăiesc ca și când El nu ar exista. Sunt o categorie de oameni evlavioși, dezamăgiți în fața greutăților vieții, și o mulțime de nostalgici, care tânjesc după minunile de altă dată. Toți aceștia, și mulți alții, într-un fel sau altul, se întreabă ca și Elisei: „Unde este Dumnezeu?” Iată câteva răspunsuri.
DUMNEZEU ESTE ÎN CERURI: Există convingerea populară și înăscută că dacă există Dumnezeu El trebuie să fie în afara creației și deasupra ei. (Psalmul 11:4) În vechime o bună bucată de vreme Dumnezeu era numit Dumnzeul cerurilor. (Ezra 1:2, Daniel 2:19) Evreii știau că Dumnezeul lor este în cer și de acolo își exercită autoritatea. (Psalmul 115:3, Matei 5:24).
DUMNEZEU ESTE ÎN CREAȚIE: Fără a crede ca și panteiștii că natura și Dumnezeu sunt același lucru, putem mărturisi cu convingere că Dumnezeu a creat tot universul, că El îl susține și îl energizează, și că toată creația reflectă existența, geniul și puterea lui Dumnezeu. Apostolul Pavel spune: „... ce se poate cunoaște despre Dumnezeu, ne este descoperit în noi înșine... însușirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veșnică și dumnezeirea Lui, se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiți cu băgare de seamă... ” (Romani 1:19-20) Sfântul Vasile cel Mare spunea; „divinitatea se descoperă prin firea lucrurilor”.
DUMNEZEU ESTE ÎN CUVÂNTUL REVELAT: Revelația generală (creația, lumea fizică) are nevoie de o explicație. Aici vine în ajutor Biblia, carte unde sunt adunate descoperirile de Sine făcute de Dumnezeu neamului omenesc. Biblia este singura carte din lume unde auzim spunându-se: „Așa vorbește Dumnezeu!” Aceasta o face extrem de valoroasă, de neprețuit. Cineva spunea: „Sfânta Scriptură este degetul unui Dumnezeu care se coboară și se pleacă să scrie pe pământ”. (Filosoful Haman)
DUMNEZEU ESTE ÎN HRISTOS: Răspunsul cel mai tangibil la setea omului după Dumnezeu este Omul Isus. „Cine M-a văzut pe Mine, a văzut pe Tatăl”, spunea Isus Hristos. (Ioan 14:9) Știm acum că, a doua Persoană din Sfânta Treime s-a coborât la noi să ne aducă harul și adevărul (Ioan 1:16-18). Domnul Isus a arătat nu numai puterea lui Dumnezeu, ci și inima Sa plină de iubire pentru omul păcătos. În Fiul Său, Dumnezeu a luat asupra Lui pedeapsa meritată pentru păcat. La întrebarea; „Unde este Dumnezeu?”, cugetătorul inspirat răspunde; „Uită-L pe cruce!”
DUMNEZEU ESTE ÎN INIMILE CELOR CREDINCIOȘI: După înălțarea la cer a Fiului lui Dumnezeu lucrarea divină pe pământ este continuată de Duhul Sfânt. El este Acela care aduce pe Dumnezeu în viețile acelora care se pocăiesc de păcatele lor și se încred în Hristos pentru salvare. (Ioan 14:15-24) Aici avem un paradox, unii o numesc atinomia lui Dumnezeu. Deși Dumnezeu este atât de mare că cerurile cerurilor nu-L pot cuprinde, în același timp este suficint de mic încât să coboare cu întreaga Sa personalitate în inima unui om.
Vor fi unii care vor spune: „Ok! Admit tot ce ai spus până aici, dar unde este Dumnezeu când am mai mare nevoie de El?” Vor fi alții, ca și Elisei, singuri în fața unor provocări uriașe, întrebându-se: „Unde este acum Domnul, Dumnezeul lui Ilie?”
Ascultă, EL ESTE MEREU LÂNGĂ TINE! Așteptând rugăciunea ta, așteptând să-i oferi încredere, așteptând recunoștința ta, așteptând să te vadă că-i urmezi Cuvântul. El este acea prezență discretă, vie și caldă, care face lucrurile posibile, chiar și atunci când par imposibile. Dumnezeu este Marele țesător care aduce oameni și împrejurări în viețile noastre pentru a da formă existenței noastre. O formă unică, întrezărită parțial, a cărei logică s-ar putea uneori să nu o înțelegem pentru moment.
Pentru încurajarea celor care trăiesc în Valea Umbrei Morții Fiul lui Dumnezeu spune: „Nu se vând oare două vrăbii la un ban” Totuși, nici una din ele nu cade la pământ fără voia Tatălui vostru. Cât despre voi, până și perii din cap, toți vă sunt numărați. Deci să nu vă temeți; voi sunteți mai de preț decât multe vrăbii”. (Matei 10:29-31)