Privesc în jur și totu-i minunat,
E minunat ce tot Tu ai creat
Chiar dacă urma de păcat
Se vede-n toate, tot e minunat.

Și acum stau locului și tot privesc
Și nu pot, Doamne, să nu mă uimesc,
E minunat în jur tot ce zăresc
Și nu știu, Doamne, cum să-ți mulțumesc.

E așa perfect orice lucru creat,
Deși l-a degradat al nost' păcat,
Dar oare, Doamne, lumea a uitat
Că i-ai creat atât de minunat.

Dă-mi doar o clipă, Doamne, să privesc
Ce ai creat și apoi să-ți mulțumesc,
Ajută-mă și dă-mi cuvinte ca să făuresc
Un imn de slavă, să mă veselesc.
Emilia Dinescu