Striga odată prin pustiu un om,
Striga să pregătim un drum:
Să ridicăm dar valea cea abruptă
Și să plecăm și muntele și dealuri.
Fă loc să meargă Domnul,
Să meargă pe a ta cărare!
Stă scris și astăzi în Cuvânt:
Să pregătești o cale…
Dar oare ce-nsemnează,
Ce-a fi acest drum oare?
E drumul tău din inimă,
Azi, sparge bolovanii de minciună,
Apleacă piscul de mândrie,
Si valea egoistă o ridică!
De-ai vrea Isus ca să pășească,
Privirea ta în sus dar o ridică,
Ce poți să faci, om preaiubit,
Primește azi credința-n dar promisă!
Privește-adânc în a ta viață,
Și vezi de are loc Isus,
De ai pe cale spini de ură,
Nu te-nșela, în inimă nu e Isus!
Așa vorbește Cartea Sfântă,
Cât încă mai răsun-un glas,
Cât încă se aude: , , Vino!”,
Fă chiar acum măcar un pas!