Fii străjer în miez de noapte, vegheator și-n zori de zi,
Stai mereu în rugăciune, chiar de lupta mare-ar fi,
Fii un bob de grâu sub soare, ce-i aprins ca un cuptor,
Fii o pasăre ce este, numai înspre cer în zbor.

Căci se-arată... nu-i departe, revenirea lui Isus,
Nu încetini... aleargă, cu privirea doar în sus,
Fii un far pe-adâncul mării, care spumegă la mal,
Să vâslești mereu chiar dacă, se arată iar un val.

Fii mereu plin de credință, să nu-ți poată clătina,
Vântul azi a ta ființă, să te smulgă ce ar vrea,
Dragostea să-ți fie haina, și pe buze să o ai,
Inima mereu să-ți fie, ea un colț ce-i viu... de Rai.

Înapoi tu niciodată, să nu ai privirea ta,
Țintă să îți fie cerul, să nu obosești sub ea,
Căci în tine e-o putere, care este doar de sus,
Nu slăbește niciodată, căci puterea e Isus.

Fii mereu cum vrea doar Domnul, în asemănarea Sa,
Pregătit pentru răpire, să te poată înălța,
Să îți dea vrea mântuire, viața cea din veșnicii,
Doar pe urma ce-a lăsat-o, pe pământ tu să rămâi.
Amin