Înaintea Ta se-nchină munții,
Mare ești sub raza dintre nori,
Dai culoare firului de iarbă,
Dai mireasmă numelor de flori.

Stelele din noaptea cea târzie,
Ție ele Doamne ți se-nchin,
Apele din râuri cristaline,
Sunt ca vorba plină de alin.

Când Tu strigi răsună peste zare,
Tremură și-un mijloc de pământ,
Glasul Tău învie chiar și morții,
Doar Tu ești putere... ești Cel sfânt.

Tu aduci lumină când răsare,
Soarele când lui îi poruncești,
Din adâncul văilor pierdute,
Suflete salvezi căci Tu... iubești.

Dragostea îți este fără margini,
Și dreptatea care-i doar a Ta,
Tu oprești în loc Isus și timpul,
Ți-e ți se-nchină vremea grea.

Ți-e ți se-nchină-ntreg pământul,
Toate Doamne Tu doar le-ai creat,
Tu hrănești flămânzii cu-acea mană,
Care în pustiu ai revărsat.

Căci doar Tu ești hrană ce vre-o dată,
Nu se poate ea a se sfârși,
Tu ești începutul și sfârșitul,
Tu ești Cel pe nor ce va veni.

Clipa revenirii e aproape,
Tu o știi căci Tu ești Dumnezeu,
Chiar și acea scurgere de vreme,
Ea ascultă doar de glasul Tău.

Înaintea Ta se-apleacă marea,
Valurile tac când Tu vorbești,
Luna dintre stele ți se-nchină,
Tu și-n noapte Doamne-mpărățești.

Orbilor le dai a Ta lumină,
Gurile deschizi acelor muți,
Vindeci răni adânci ce sunt ascunse,
Pe săraci doar Tu mereu i-ajuți.

Toate doar de gura Ta ascultă,
Peste toate Tu doar stăpânești,
Căci și pe pământ dar și în ceruri,
Marele-Mparat Isuse ești.

Nimenea nu este ca și Tine,
Mare, mai puternic, glorios,
Numai Tu ești Cel ce toate știe,
Tu ești adevărul, ești Hristos.
Amin