1. Când ne trezim din somnul
în care-am odihnit,
să lăudăm pe Domnul
cu glas nestăpânit.

R: Dumnezeu, Dumnezeu, Dumnezeu
ne lumină și-ndrumă mereu,
lăudat, lăudat, lăudat,
fie El, de noi toți, ne-ncetat.

2. Când inima ni-e plină
ca de-un izvor divin,
slăvim a Lui lumină,
din care toate vin.

3. Când arde-n noi Cuvântul
înalt și sfințitor,
să-L spunem Lăudându-L,
în fața tuturor.

4. Când starea ni-e divină,
când orice griji uităm,
când toate ni-s lumină,
uimiți să-L lăudăm.

5. Când vom simți-ai tăcerii
fiori că ne cuprind,
cu Imnul Învierii
să-L lăudăm suind.

I: Cântările Harului, volumul 4, cântarea 219
Autor text: Traian Dorz