Oh, cum stăm noi în nepăsare,
Când știm că nu mai este mult?
Curând se-aude un semnal,
Și vom zbura spre Cer cântând!

Când sunt atâția care pier
În neștiință și păcat,
Cum stai, tu suflete, stingher,
Când tu, de mult ai fost salvat?

Cum n-arde dorul după El,
După Acel ce s-a jertfit odată,
După divinul Miel din Cer,
Ce te-a spălat de orice pată?

Cum lași tu clipa ca să treacă
Făr să te rogi, făr ca să-I cânți?
Ce strângi în goana ta străine?
Tu, trecător, ce tot aduni?

Cum ai uitat tu nostalgia,
Când L-ai simțit pe-al tău Isus?
Cum ai lăsat tu bucuria?
Cum ai uitat ce-i părtășia?

Și-acuma zaci în nepăsare,
În loc să arzi ca altădată.
De ce nu vii acum, iar la Isus,
Să poți să mergi precum a spus?

Nu vezi că nu ți-e bună starea,
Nu vezi că iar te împietrești?
Lasă ca sabia, Cuvântul,
Să taie legătura, ca să crești!