Când zbuciumul zilei în față se-arată, să nu ai vre-o teamă pierdut nu vei fi,
Privește-nainte chiar dacă e lungă, de sus tu putere în ea vei primi.

Când norii își scutură iarăși mânia, să-ți treacă privirea de ei... vei vedea,
Lumina cerească din razele care, vre-o dat-asfințit ele nu pot avea.

Când urlă văzduhul s-aducă vrea teamă, rămâi cu privirea mereu doar în sus,
Acel care poate s-alunge și teama, e Domnul, e Rege, El este Isus.

El poate să facă văzduhul să tacă, El poate mereu biruință să-ți dea,
El este puterea ce nimeni n-o are, și dragostea este ea numai a Sa.

Când vine-ncercarea și-aduce durere, există o mână ce poate să-ți dea,
Acea vindecare ce este divină, doar crede că este ea în mâna Sa.

Te poate ea trece de orice-ncercare, te poate ea trece de munți și de mări,
Doar crede-n puterea ce este ea vie, de vrei să o vezi să privești doar spre zări.
Amin