Fii mereu tu o lumină, pentru cei ce-au obosit,
Și rămâi doar în picioare, fii creștinul neclintit.

Fii mereu o mângâiere, pentru cei adânc răniți,
Fii un sprijin pentru-aceia, ce-s pe cale obosiți.

Un izvor de apă rece, prin pustie tu să fii,
Inima doar scufundată-n focul dragostei dintâi.

Să iubești întotdeauna, cum și tu ai fost iubit,
Las-o urmă cum și Domnul, ți-a lăsat când s-a jertfit.

Fii ca floarea înflorită, care poate dărui,
O mireasmă-mbietoare, nu o dată... zi de zi.

Fii doar plin de bunătate, și cu cei din jur milos,
Ca să vadă toți în tine, chipul sfântului Hristos.

Să se vadă minunata, El lucrare ce-a făcut,
Cum ți-a dat eliberare, dar și noul început.

Să se vadă că la cârma, vieții tale-i Dumnezeu,
Că aici... pe trecătoare, ești și tu un fiu al Său.

Să se vadă și trăirea, pentru Domnul ce o ai,
Să se vadă că ești astăzi, tu pe drumul înspre Rai.

Fii o pildă pentru alții, cum a fost Isus cândva,
Când urca tăcut pe dealul, suferinței... Golgota.
Amin