Ridicați-vă popoare, amăgirea dă târcoale,
Multe-nvățături străine, vor ca să vă ducă-n vale,
Voi rămâneți la izvorul, care curge ne-ncetat,
De sub tronul îndurării, ce nu poate fi secat.

Să vă fie-ntotdeauna, hrană doar acel cuvânt,
Ce a fost el scris odată, de Isus prin Duhul sfânt,
Nu lăsați amăgitorii, să vă ducă-n rătăciri,
Să zburați pe aripi sfinte, cele-a veșnicei iubiri.

Ridicați-vă din noapte, și lumina cea de sus,
S-o urmați... ea luminează, urma ce-a lăsat Isus,
Să nu irosiți azi vremea, care-n dar voi ați primit,
Să slujiți cu dăruire, Căci e vremea de sfârșit.

Și îndată... iată vine, e aproape clipa Sa,
Când pe nor venind din slavă, Domnul iar se v-arăta,
Voi să stați în așteptare, pregătiți să fiți mereu,
Va fi doar o clipă-n care, va revine Dumnezeu.

Ridicați-vă îndată, din adânca ațipire,
Va deschide Domnul cerul, poarta către nemurire,
Nu lăsați sa vă cuprindă, oboseala căci acum,
Este un sfârșit de vreme, este capătul de drum.
Amin