Dau la o parte Doamne gândul meu,
Marea mă stropește,
Vântul mă oprește,
Vremea mă orbește,
Dar tot nu opresc... mult te doresc.

Îmi aduc aminte de clipele grele,
Dar nu le ascult,
Șoaptele-alung,
Ochii îmi plâng,
Dar tot nu opresc... mult te doresc.

Sunt multe... doar multe și grele,
Mereu dau târcoale,
Mă-mping ele-n vale,
Să nu fiu o floare,
Dar eu înfloresc... și pasu-mi grăbesc.

S-ajung după gânduri,
Îmi este dorința,
Alung neputința,
Ce-mi vrea ea ființa,
Dar tot nu opresc... eu nu obosesc.

Chiar dacă e astazi spre seară,
Privesc spre lumină,
Mi-e inima plină,
Chiar dacă suspină,
De-al meu Domn ceresc... pe El îl iubesc.

Nu stau după gândurile multe,
Strecor printre ele,
Când sunt mult prea grele,
Dorințele mele,
De-a fi cu Isus... din zori în apus.

Dau la o parte Doamne gândul meu,
Să ies din ruine,
S-ajung vreau la Tine,
Căci arde în mine,
Un foc mare-aprins... nu poate fi stins.

El arde mereu doar tare în mine,
E dragostea vie,
Ce umple-o pustie,
Ea-mi este tărie,
În Tine-o găsesc... căci iată... iubesc.

Iubesc cum nu am mai iubit niciodată,
Din nou am suflare,
Cu Tine-s sub soare,
M-adăp din izvoare,
De viață sunt pline... șterg orice suspine.

Las gândurile-n urmă mea departe,
Merg doar înainte,
Spre cele ce-s sfinte,
Să-ți spun doua cuvine,
Iubite ceresc... eu mult... , , te iubesc".