Isus iubit, văd fața Ta, pe-o cruce blestemată,
Sub spinii care i-ai purtat, e tristă-nsângerată,
Dar ochii Tai ei au rămas, plini doar de o iubire,
Ce este numai pentru noi, nu este pentru Tine.

Văd mâinile ce le-ai întins, ca să ne-aduci iertare,
Văd rănile ce ți-au făcut, Isuse în picioare,
Mi-e plânsu-n inimă amar, când văd a Ta durere,
Păgânii când te străpungeau, s-avem o înviere.

Văd mila care pentru noi, Tu o aveai sub cruce,
Când n-ai oprit în greul Tău, Isus la vre-o răscruce,
Tu ne-ai purtat mereu în gând, ca să ne dai salvare,
Și azi ne porți, căci zi de zi, vedem a Ta-ndurare.

Văd bicele ce te-au lovit, pe spate fără milă,
Răbdarea Ta o văd mereu, ea este fără silă,
O urmă-nsângerată văd, ce-i pentru noi lăsată,
De umbre... șoapte și acum, ea este-nconjurată.

Pe ea suspine întâlnesc, cum întâlneai odată,
Pe urma Ta sunt suferinți, necazul se arată,
Văd lacrimile cum se scurg, sunt uneori amare,
Dar eu mai văd cum Tu cobori, plin doar de îndurare.

Văd multe lovituri și-acum, și hulă și ocară,
Spre cei ce merg pe urma Ta, ce n-au o primăvară,
Doar Tu le ești mângâietor, prin Duhul sfânt Stăpâne,
Prin tot ce trec creștinii azi, se-ncred numai în Tine.
Amin