Oare mai poți Tu Doamne,
Păcatul să îmi vezi,
Când vin cu-a mea căință,
Mai poți Tu să mă crezi? ,
Mai crezi a mele lacrimi,
Când eu de-atâtea ori,
M-am clătinat în valuri,
M-am așezat sub nori.

Oare privești spre mine,
Când sunt eu clătinat,
De vântul care bate,
Din zori până-n serat,
Oare mai vrei Isuse,
La mine Tu să vii,
Când nu mă-ncred în Tine,
Prin văile pustii.

Dar Doamne... când pe cale,
Eu deznădăjduiesc,
Când îmi aplec privirea,
Pământul să privesc,
Oare mai ai Tu mila,
Ca cea de la-nceput,
Sau poate pentru mine,
Sunt toate un trecut.

Când nu mai am speranță,
Cu mine Tu ce faci,
Căci fără de speranță,
Când strig... Doamne Tu taci,
Când nu mai am putere,
Mai vrei Tu din a Ta,
Ca să îmi dai și mie,
Să-mi fii taria mea?

Mai vrei să-mi fii lumină? ,
În noapte când petrec? ,
Mai vrei să-mi dai Tu aripi,
Eu zborul să-l aleg? ,
Mai ai Tu pentru mine,
Un mare păcătos,
Isuse... îndurare,
Să nu mai stau eu jos.

Mai ai Tu azi răbdare? ,
Sau poate-ai obosit,
Ca să-mi asculți Tu plânsul,
Ce nu s-a odihnit,
Se scurge peste vise,
Ca să le spele-ar vrea,
Dar eu vreau împlinirea,
Ce-i doar în mâna Ta.

Vreau ca sa-mi dai avântul,
Spre tot ce îmi doresc,
Vreau să mă strângi în brațe,
Căci mult Eu te iubesc,
Ce-ți spun eu Ție astăzi,
Să crezi oare-ai putea? ,
Că inima îmi bate,
Doar pentru Tine ea?

Eu știu... pe-a mea cărare,
Adesea am căzut,
Dar tot numai pe Tine,
Eu te-am iubit doar mult,
Privește-mă și iartă-mi,
Fărădelegea mea,
Să simt aș vrea fiorul,
Iertare ce-mi va da.
Amin