Cum pot ca să te uit pe Tine, când viață-n mine Tu ai pus,
Când eu priveam adânc pământul, te auzeam strigând de sus.

Cum pot eu sa te dau uitării, când Doamne Tu nu m-ai uitat,
Când oboseam urcând calvarul, Tu din puterea Ta mi-ai dat.

Cum pot sa trec pe lângă Tine, fără să-ți dau iubirea mea,
Când scufundat sunt de-a Ta mână, Isuse în iubirea Ta.

Cum pot să stau în nepăsare, când niciodată Tu nu stai,
Te văd și-acum... că prima oare, și azi ești Doamne cum erai.

Cum pot uita acea salvare, care pe-o cruce ai adus,
Umil, tăcut, fără de murmur, păgânilor fiind supus.

Atunci când moartea cea păgână, doar pentru noi Tu o zdrobeai,
Să ne deschizi o cale care, sfârșește-acolo sus... în Rai.

Cum pot să nu privesc spre Tine, când Tu lumină îmi aduci,
Când eu cobor... atunci de mână, Iubitul meu Tu mă apuci.

Cum pot să nu îți calc pe urma, ce pentru mine ai lăsat,
Când sângerai pe crucea care, Tu Doamne m-ai răscumpărat.

Cum pot să nu-mi doresc ca Tine, în orice vreme ca să fiu,
Fiind ca Tine pot străbate, un drum ce trece prin pustiu.

Ca Tine de voi fi Isuse, eu voi ajunge-n Țara Ta,
Acolo unde veșnicia, va fi ea Doamne și a mea.
Amin