Se-aud azi frunzele zdrobite,
Ce strigă din zdrobirea lor,
Dorite sunt de ape care,
Curg din al Domnului izvor.

Se-aud și strigăte în vale,
Ce-au întâlnit un prea târziu,
Adus de șoapte-amăgitoare,
Împinse-n largul cel pustiu.

Se-aud înfrângeri din durere,
Și pașii care dau' napoi,
Ce-s obosiți de grele lupte,
Fără sfârșit... mereu în toi.

Se-aud și gemetele care,
Suspină ele în ascuns,
Dar auzite sunt... căci iată,
Privite sunt ele de sus.

Se-aud bătăi de vânt doar rece,
Ce-nchid acele guri ce-odat,
Cântau mereu... fară-ncetare,
Cântarea pentru Împărat.

Se-aud și vremi ce-s de pe urmă,
Grăbite sunt căci e-un sfârșit,
E cernerea ce-aruncă pleava,
Doar bobul greu este păzit.

Se-aude trâmbiță în zare,
Trezește astăzi adormiți,
Ce nu-nțeleg că vremea-i scurtă,
Doar cei ce-s treji vor fi răpiți.

Doar cei ce stau în ascultare,
La poala crucii răbdători,
Se vor' nălța în Țara care,
Ea este dincolo de nori.

Se-aud azi pași... nu sunt departe,
Ei sunt a Domnului Isus,
Se vede harul ce mai curge,
În vremi ce sunt... nu stă ascuns.

E pentru cei goi de căință,
Pe ulițe ce-s rătăciți,
El pentru ei îl mai revarsă,
Căci sunt de Domnul mult iubiți.

Se mai aude și-o strigare,
Ca să-i întoarcă înapoi,
Pe cei legați de-aceasta lume,
Pe cei ce-s prinșii ei de război.

Le spune azi... de vremea scurtă,
Ce-ndat și ea poate sfârși,
El mâna Sa acum o întinde,
Vrea suflete a izbăvi.

Voi cei ce stați în nepăsare,
Furați de veacul de acum,
De sus spre voi Isus se-apleacă,
Să vă salveze vrea Cel bun.

Și astăzi dă El mântuire,
Și azi iertare poate da,
Treziți-vă din ațipire,
De mâine poate-a nu striga.

Veniți la ape ce dau viață,
Și pocăiți-vă îndat,
Pe crucea cea îndurerată,
Pe voi El va răscumpărat.

Nu mai e timp... se vede astăzi,
Un răsărit... un început,
A vremurilor din vecie,
Veniți acum... nu mai e mult.

La ușă inimilor care,
Închise sunt de suferinți,
Se-aude astăzi o bătaie,
Și o cântare-a celor sfinți.

Nu vă-mpietriți cât se aude,
După bătaie va pleca,
Pe voi El n-o să vă audă,
Oricât de tare ve-ți striga.
Amin