Leapădă-ți acum fățărnicia
Și-orice evlavie deșartă.
Iubește râvna, vitejia!
Și-atunci primi-vei bucuria.
Iubește viața cea curată,
Dar greșelile le iartă.

Mintea care vrea Adevărul
Cu toată ființa, neapărat
Trebuie să-nlăture tot vălul,
Să nu își permită răgazul
Până nu-i curățită de păcat
Ce trebuie întâi înlăturat.

Că orice minte întinată
Sau în fărdelegi trăind
N-o să vadă niciodată
Dacă nu e luminată
Adevărul strălucind
Și pe Dumnezeu lucrând.

Din tot ce-n astă lume,
Vei privi cu ochii tăi
Și din tot ce-a ta ureche
Va înregistra anume,
Auzind pe-a vieții căi
Printre oamenii cei răi,

Și din tot ce în al tău umblet,
Cu-a ta minte-ai să-nțelegi
Nu păstra, fii fără preget
Ce simți că te mustră-n cuget!
Însă tot ce-i bun s-alegi,
Ca să dai pe unde mergi.

Singur adevăru-i aur
Să-l păstrezi cu grijă bună!
Este cel mai sfânt tezaur
Ce-aș putea să mi-l procur.
Restu-i pleavă nu e bună.
Duc-o vântul ce-o adună.

Gura zice, vântul duce.
Din ce vezi și cercetezi,
Mult e-amar, puțin e dulce.
Cel mai sigur e la cruce.
Adevărul să-l păstrezi,
Dacă vrei să-naintezi.
Amin.
(Sâmbătă, 28 martie 2020)