Chemarea Cărții Sfinte
Curând o să apună.
Apocalipsa ne stă-nainte:
Se-aude, se vede, se simte.
Curând o trâmbița răsună
Și ziua cea mare o să vină.

Câți nu-I primesc chemarea
Vor pieri în disperare.
Fiindc-au respins mântuirea
Și au cochetat cu firea,
Umblând pe căi înșelătoare.
Nefericiți vor fi-n pierzare.

Cartea Domnului îmi este
Prietenul cel mai de-aproape.
Nu-i cu file de poveste,
Tot ce spune așa este.
Din încurcături poate să scape
Și pe setos să-l adape.

Din oricare întunecare,
Eu îi cer să-mi dea lumină.
Și ea-n oricare încercare
Îmi oferă mângâiere.
Mă va îndruma senină
Spre cel care are să vină.

Cărții Domnului e bine
Să-i arăt credincioșie.
Ea mă mângăie pe mine
Prin necazuri și suspine
Și îmi oferă prietenie
Pe drumul către veșnicie.

Eu să-i spun ale mele temeri,
Ea să-mi spună-ale ei cuvinte
Și de braț mergând alături,
Până voi ajunge-n ceruri,
Până-n veacul slavei sfinte,
Să-L urmez cu dor fierbinte.
Amin.
(Luni, 28 septembrie 2020)