Testament
Autor: Emilia Dana Dinescu
Album: Poezie revizuită
Categorie: Înmormântare
Eu am să plec, curând sau mai târziu,
Eu știu că plec, dar nu știu când, nu știu,
Dar știu că voi pleca doar pentru un timp, puțin
Căci somnul meu va fi întrerupt de al meu Domn divin.
De ce vă scriu... nu vreau să vă întristez,
Vă scriu, în vers, eu vreau să vă avertizez,
Nu am plecat, eu nu v-am părăsit,
Mă odihnesc, mă odihnesc c-am obosit.
Și de-am plecat, nu aveți nici o vină, n-ați greșit,
Îmi pare rău dacă vă pare că poate, m-am grăbit,
Îmi pare rău dacă ați plâns și sunteți triști,
Eu mi-aș dori să știu că stați uniți și sunteți fericiți.
Aș vrea să vă vorbesc pe rând la fiecare,
Să scriu din suflet câte o urare,
Dar mai bine vă spun chiar tuturor,
Eu sper să ne întâlnim pe albul nor.
Curând, când Domnul nostru va veni
Toți credincioșii ne vom întâlni
Și cei care trăiesc și cei care au murit,
Cu toții ne vom întâlni în infinit.
Băieții mei, ca brazii ați crescut,
Ca mamă am făcut ce am putut,
Nu vreau să spun c-am fost o sfântă, am greșit,
Dar vreau să știți că mult eu v-am iubit.
Ați fost puterea mea, nu exista nu pot,
Am vrut să fie bine, dar am greșit în tot,
Mă leg de Dumnezeu, El e speranța mea,
Eu v-am predat de mult, sunteți în mâna Sa.
Nu v-am făcut doar pentru acest pământ,
Deci nu putem fi despărțiți nici de mormânt,
Eu v-am făcut doar pentru veșnicie
Și vreau și cred că voi avea această bucurie.
În inimă eu mă gândesc la fiecare,
La sora mea mai mică, la sora mea mai mare,
La frații mei, la mama mea, eu vă iubesc
Și vreau și cred că și pe voi în cer vă întâlnesc.
La rude... că-s verișorii, nepoțeii sau cumnații,
În cer să vă întâlnesc pe toți, chiar și pe alții
Pe toți acei care i-am cunoscut,
Chiar dacă timpul de mult a trecut.
Noi suntem efemeri pe acest pământ,
Dar nu stăm sigilați într-un mormânt,
Avem Scriptura, haide să citim,
Să nu mai stăm și să ne pocăim.
Ca pasărea măiastră vom zbura
Când Domnul nostru, chiar El ne va striga
Căci în Cuvânt e spus că va veni
Și ne va da o casă în veșnicii.
Ce mi-a venit să scriu, vă întrebați,
De multe ori când arta admirați
Vă vin doar gânduri, mii și mii
Așa m-am dus cu gându-n veșnicii.
Eu o sculptură azi am admirat
Și gândul, uite unde m-a purtat,
Am scris un testament cu adevărat
Și sper că ce am scris, n-ați ignorat.
Am pus în vers cam tot ce îmi doresc,
Eu sper în veșnicie să vă întâlnesc
Ia Biblia, citește-o și te roagă
Și viitorul sper că o să-ți placă.
Cazi în genunchi și fă o rugăciune
Și vei vedea doar cerul ca minune,
Vei înțelege tot ce am scris, de ce am scris
Și vei dori să fi în paradis.
Doar o sculptură este pentru voi,
În mine a provocat chiar un război,
Am scris un vers și vreau să mulțumesc
Celor ce au citit și ce citesc.
Luați Scriptura cât nu e târziu,
Profită, ești în viață și ești viu,
Dorește-ți cerul și predă-te Lui
Doar prin credință ești al Domnului.
Sunt gânduri scrise, e un testament,
Eu sunt în viață, pot spune prezent,
Am scris scrisoare ca să o citiți
Când n-oi mai fi, aici mă regăsiți.
Emilia Dinescu
Preluat de la adresa:
https://www.resursecrestine.ro/poezii/253540/testament