Știi cine ești?

Din zori de zi și până-n noapte
Te zbați întruna și alergi
Prin vorbe, gânduri și prin fapte
Să-ți faci un rost pe unde mergi.
Ți-e drumul presărat cu lacrimi
Căci prea adesea rătăcești
În pofte, în plăceri și-n patimi
Ce la tot pasul întâlnești.
Te lași condus, fără putere
De-a renunța la ce e rău,
Păcatul te cheamă și-ți cere
Să-i dai tribut sufletul tău.
Te-ntreabă azi de se merită
S-asculți de pofte și plăceri
De firea ta ce e pornită
Să te împingă spre dureri.
Pe-acest pământ ești doar o vreme
Ești doar un simplu călător
Când treci prin multe nu te teme
Caută grabnic ajutor.
Nu te duce la cei ca tine
La semeni ce te-or înșela
Spunându-ți c-o să-ți fie bine
De-asculți ce te vor învăța.
Rostesc cuvinte-amăgitoare
Care nu-ți sunt de vreun folos,
Nu-ți spun la cine ai salvare
Nu-ți spun că este la Hristos.
Da, numai El îți dă salvare
Și izbăvire de păcat
A pus în tine o valoare
Suflarea Lui în dar ți-a dat.
Predă-i ființa ta întreagă
Și inima să-i dăruiești,
Doar El poate să te-nțeleagă
Și-ți poate spune cine ești.
Pe calea Lui cu drag vei merge
Spre un tărâm ce-i minunat
Și orice lacrimă-ți va șterge
Vei fi cu Domnul ne-ncetat.