Domnul, apoi eu

Se aude o strigare
Ce răsună tot mereu
Ce cheamă dinspre pierzare
Oamenii spre Dumnezeu.
Ea se-aude de departe
Înspre inima oricui
Să salveze de la moarte
Pe om și sufletul lui.
Doar acei ce-i dau crezare
Vor afla acest sfânt har
Vor avea eliberare
De păcatul lor murdar
Liberați vor fi de vină
Prin sfânt sângele vărsat
De Acel ce e Lumină
Pentru om cu-adevărat.
Îi cheamă înspre viață
Grabnic, cât mai este zi
Și cât sfânta Lui povață
Se mai poate auzi.
Bunătatea Lui cea mare
Îi îndeamnă-a se căi
De a lor neascultare
Pentru a putea trăi.
* * * * *
Dac-ai auzit chemarea
Din partea lui Dumnezeu
Și-ai primit eliberarea
Din păcatul tău cel greu
Trăiește doar în lumină
Ferindu-te de păcat
Ca să fii fără de vină
Socotit de El curat.
Urmează-l cu pocăință
Pe cărarea Lui mergând
Pân' la capăt cu credință
Cu răbdare 'naintând
Urmează-l îndeaproape
Nu păși 'naintea Lui
De păcat o să te scape
Când smerit I te supui,
Iar când gândul de 'nălțare
Te încearcă și ți-e greu
Spune-ți fără încetare:
-Întâi Domnul, apoi eu! -