In zorii diminetii cind soarele rasare,

Si vrei sa-i auzi glasul si mergi la inchinare,

In locul unde-n taina si-n duh ii simti prezenta,

Acela-i locul tau,Carmelul de-alta data.

E odaita-ascunsa,in gind unde in lacrimi,

Ii cazi te prabusesti,la sfintele-i picioare;

Sa-i spui tot dorul tot ce te apasa,

Ii simti prezenta, Il adori,si-l lauzi!

Ce sfinte clipe petrecute-n lacrimi

Cind vasul tau cu mir se scurge incet...

Si bucuria e nemasurata,...e dragostea de cer!

Cuvintele-s prea mici sa poti descrie,

E locul de-ntilnire,in taina rugaciunii;

E clipa n care atingem un strop din nemurire,

Si-n piept ai bucuria,ce n-o mai intilnesti

Decit in partasie cu Mirele ceresc!