Fantomele trecutului

Fantomele trecutului
Se văd în depărtare
Cum se apropie zâmbind
Şi cum îşi zic:
Să ne apropiem de ea
S-o punem la-ncercare.

Ca să-i vedem credinţa ei
Puterea în răbdare,
Şi dragostea pentru cine-I?
Asta dorim
De la credinţă s-o clintim
Plecarea noi să-I oferim.

Viaţa ei s-o umplem vrem
Cu multă bogăţie
Cu frumuseţi de nedescris
Cu zâmbete
Plecare şi destindere
Şi muzică;’’Pe bune’’

Dar i-a priveşte înspre noi
Îmi strigă azi ispita
Şi ai să simpţi cum totul e...
Mult mai bine
Decât să stai şi să aştepţi
Să-ţi vină izbăvirea.

În suferinţe şi-n necaz
E-aproape desnădejdea
Şi-atunci fantomele vuiesc
Şi mă-ncolţesc
Cu gânduri ’’dulci’’ mă prigoneşti
Vrând ca să-mi fure pacea.

Dar Domnul este acelaşi azi
Ca ieri, va fi şi mâine
Şi nici o clipă, nici un ceas
Nu ma lăsa
Ci va privi asupra mea
Şi îmi va da salvarea.