Timpul e judecătorul
Autor: Augustin Tecar
Album: De la voință la smerenie
Categorie: Diverse
Timpul e judecătorul
Cel cu chip acoperit,
E tot ce-i ascuns în fapte.
El nu știe să aștepte,
E în gânduri tăinuit,
În Dumnezeu înveșnicit.
Când e copt în holde grâul,
E preț bun la secerat.
Dar să nu faci pe zgârcitul.
Chiar dacă e mai scump lucrul,
Fă-l la vreme neapărat,
Dacă vrei s-ai rod bogat.
Greu găsești prilejul
Care-l pierzi ușor,
Dacă tu nu vei veghea.
Când îi vine vremea
Prinde-i-o din zbor,
Fii credincios și râvnitor.
Că de-o scapi și pleacă,
Totul e-n zadar.
Niciodată poate
N-are să te-aștepte,
Nu mai vine iar
Și ai să regreți amar.
Nu-ți mai măcina norocul
Cu apa care a trecut.
După ce-ai pierdut prilejul
Și te-a prins în val vârtejul,
Poți să plângi că n-ai știut,
Nu prea-ți folosește mult.
Cine nu vrea când se poate
N-o să poată când va vrea.
Înțelept e cel ce face
Plin de râvnă și cu pace
Orice lucru-n vremea sa.
Sigur se va bucura.
Amin.
(Vineri, 28 mai 2021)
Preluat de la adresa:
https://www.resursecrestine.ro/poezii/254271/timpul-e-judecatorul