Voi urca treaptă cu treaptă, către capătul de drum,
Să opresc nu vreau o clipă, căci sunt vremuri ce apun.

Dragostea îmi dă putere, ca să urc neîncetat,
Chir atunci când iar apare, timpul cel îngreunat.

Voi urca pe timp de ploaie, norii când vor apărea,
Căci puterea cea cerească, e mereu de partea mea.

Urc când rănile ascunse, sângereaz-adeseori,
Urc căci am a mea dorință, de-a ajunge după nori.

Unde viața este viață, cea fără de vre-un sfârșit,
Este țintă mea ea astăzi, urc mereu... nu-s obosit.

Chiar de-i grea a mea povară, jos la cruce eu o las,
Urc ușor... căci Domnul este, doar cu mine pas cu pas.

Voi urca treaptă cu treaptă, spre Ierusalimul nou,
Unde dragostea domnește, prin al meu ceresc erou.

Și-a dat viața pentru mine, eu să urc azi către cer,
Unde nu e suferință, dar și lacrimile pier.

Urc pe-o treaptă mai înaltă, mai aproape zi de zi,
De-acea clip-a revederii, ce îndată ea va fi.

Nu privesc' napoi o clipă, urc mereu chiar de e greu,
Pe aceste trepte grele, a urcat și Domnul meu.
Amin