1. Când spun: ISUS, mă umplu de lumină
și-mi crește-n inimă un nou avânt,
puterea Lui îmi dă nădejde plină
și limba mi-o trezește-n dulce cânt.

2. Când spun: ISUS, tot cerul mi se-arată
și adevăru-ntreg e-n EI cuprins,
în El am veșnicia rrinunată
cu focul dragostei cel nemaistins.

3. Când spun: ISUS, Scriptura se deschide
și-i înțeleg adâncurile ei;
orice străină cale mi-o închide,
nicicând să nu mi-o-ncerce pașii mei.

4. Când spun: ISUS, rămân în primăvară
și minunată este viața mea.
în dimineți îmi schimbă orice seară
și orice-nfrângeri în izbândă grea.

5. Când spun: ISUS, simt dulcea unitate
cu toți acei ce sunt răscumpărați.
văd toate zidurile dărâmate
și-i simt pe toți adânc în mine, frați.

6. Când spun: ISUS, sunt copleșit de viața
și harul veacurilor care vin;
El mi-nsenină sufletul și fața
că-n El am totul, totul pe deplin.

I: Cântările Harului, volumul 7, cântarea 175.