Un dor de Tine mă cuprinde, de locul cel Dumnezeiesc,
Să urc pe aripile sfinte, spre tot ce astăzi eu iubesc.

Privirea-mi este doar spre soare, las umbrele în urma mea,
Căci vreau să-mi stea doar ceru-n față, numai spre el vreau a zbura.

Un pas grăbit îmi este pasul, nu-l pot opri căci îmi doresc,
În Țara viselor ce astăzi, aici le am... să le trăiesc.

Spre ea mi-e gândul care zboară, și inima ce s-a deschis,
Sorbind cuvântul care astăzi, se împlinește căci e scris.

O dragoste în piept îmi arde, e-aprinsă de iubirea Ta,
Ea crește doar aprins Isuse, durerea ei nu este grea,

Îmi dă puteri și-acea nădejde, că în curând ne-om întâlni,
La capătul de drum, când toate ce astăzi sunt se vor sfârși.

Ne-om întâlni în clipa care, voi odihni la pieptul Tău,
Departe de aceste vremuri, și de-acest timp ce este greu.

Ne-om întâlni căci am speranța, acelor clipe ce vor fi,
De fericirea ce vre-o dată, ea Doamne nu se va sfârși.

Mi-e dor... și dorul mă cuprinde, fiorul lui îmi e alin,
Atunci când norii se adună, sub ei ascuns când eu suspin.

Îmi este el o mângâiere, în clipa care-i cea mai gea,
Căci alinarea... mângâierea, vin Doamne doar din mâna Ta.
Amin