Prin jertfa Ta cândva adusă,
Atunci când sânge sfânt vărsai,
Atunci când sufereai Isuse,
Tu viață veșnic-aduceai.

Prin stropii cei fierbinți de lacrimi,
Care pe-o piatra au căzut,
Prin ele ne-ai adus un capăt,
De suferință... și-nceput.

Un început de bucurie,
Un început de infinit,
Cel care are-o veșnicie,
De dragoste fără sfârșit.

Un început de ape care,
Nu pot seca și noi vom fi,
Ca florile ce niciodată,
Nu pot nicicând a ofili.

Prin rănile ce-n mâini odată,
De bunăvoie Tu le-ai dat,
Să fie-n cuie-atunci bătute,
Suntem popor răscumpărat.

Suntem spălați de al Tău sânge,
Ce pe pământ uscat a curs,
S-avem lumină-n orice vreme,
Să n-avem teamă în apus.

Să n-avem teamă nici de oameni,
Nici de mânia celui rău,
Tu ne-ai spălat în sfântul sânge,
Să fim azi fii de Dumnezeu.

Să fim un rod al suferinței,
Care pe Golgot-ai răbdat,
Când noaptea-n miez de zi venise,
Perdeaua când s-a despicat.

Prin bicele care pe spate,
Fără de milă te-au lovit,
Tu ne-ai adus mangâietorul,
Ce-i minunat Domn preaiubit.

Ne mângâie când iar durerea,
Cu-a ei suspine... gust amar,
Ridică între noi și Tine,
Un mare și întins hotar.

Ne-aduce el și bucurie,
Căci este-un viu mângâietor,
El n-a lăsat ca întristarea,
Azi să opreasc-al nostru zbor.

În fața noastră chiar și munții,
Dacă apar vom izbăvi,
Prin Duhul sfânt ne dai putere,
Să-naintăm orice-ar veni.

Prin Tine-am cunoscut iubirea,
Ce nu se poate termina,
Prin greul ce l-ai dus odată,
Avem azi parte noi de ea

Prin Tine-avem în față viața,
Ce ne așteaptă-n veșnicii,
Avem fiorul fericirii,
Și cel a dragostei dintâi.
Amin