Cârmaciul
Autor: Doru Satmarean
Album: Poezii
Categorie: Diverse
Când se află Domnul, la a vieți cârmă
Nu vă fie frică, nimic nu se întâmplă
În furtună, vântul să bată, ploaia să curgă
Corabia vieți întreagă, la mal o s-ajungă.
Mulți au pierit în furtună, fără cârmaci bun
Nepriceput bine la manevre, pe-a vieți drum
Nu-i important materialul cârmei, și forma dată
Furtuna are forță, ce nu-i de om stăpânită.
Pe a vieți mare liniștită, e ușor să fii cârmaci
Când barca vieți, este ușor s-o cârmuiești
Când furtuni și valuri mari, nu-ți bat în barcă
Și marea vieții, e pe durată lungă, calmă.
Nu toate furtunile de pe marea vieți noastre
Vin ca să ne scufunde corabia, s-aducă moarte
Unele vin să ne curețe marea vieții de gunoaie
Apele mări vieții să fie curate, albastre de clare.
E ușor să-ți cârmuiești viața când ai indicatoare
Dar sunt multe lucruri și ocazii când n-ai orientare
Busola ți-arată numai nordul ca punct de reper
Dar viața nu merge numai spre nord oamenilor.
Să fii cârmaci e bine dar nu-i slujba cea mai bună
Că nu sunt mulți în jurul tău ce prietenia-i adună
Unii te vor învinui, alții te vor vorbi adesea de rău
Odată ca nu cârmuiești bine și că ești fariseu.
Alții îți vor lăuda slujba și se vor bucura de ea
Dar tu fii statornic nu lua seama la niciuna. .
Să fii cârmaci în slujba lui Dumnezeu merită
Pe pasageri cârtitori lasă-i ca să vorbească.
La Dumnezeu să-i placă cum cârmuiești
Tu ești în slujba Lui și te ajută să Reușești
Chiar dacă zilnic valuri lovesc și vântul suflă
Și corabia ta stă să se scufunde, stai la cârmă.
Cum L-a salvat și pe Petru din pericol mare
Când credința îi era oscilantă, cu frică de pieire
Când ucenici erau în corabie și nu doar odată
A liniștit și valurile și vântul la comanda-i dată.
Ia spus lui Petru calcă pe valuri și vino la Mine
Îți spune și ție cârmaciule, ca la Petru, Că-i cu tine
Calcă pe valuri, ignoră furtunile vieții ce întâlnești
Calcă prin credință înspre Isus și ai să biruiești.
Indiferent unde ești cârmaci și valul e mare
Tu cârmuiește cu credință și râvnă cu putere
De ești în familie cârmaci, cârmuiește cu drag
De ești în biserică, cârmuiește cu mai mult drag.
Poate la locul de munca, ca pentru El să faci
Halatul sincerități, cinstei și integrității să îmbraci
Oriunde cârmuiești, fă-o cu Domnul împreună
Și slujba îți va fi mai ușoară, că Domnul te-ajută.
Dumnezeu lucrează ca ajutor și cârmuitor
El intervine și-ajută și în lucrarea slujitorilor
Este în noi ca aerul în plămâni sau viața din ființă
Se vede ca lumina în întuneric, ca focul în sobă.
Ne cârmuiește ca să cârmuim și noi bine
Îndrumându-ne în toate bine, în orice acțiune
Cum Să-L vezi în cineva, că nu-i ființă materială
El este Duh, dar se vede în orice acțiune bună.
De vrei să fii un bun cârmaci, pe-a vieții mare
Cheamă-L pe Dumnezeu în viața ta, în ajutorare
El te va ajuta în tot ce faci sau în ce cârmuiești
În familie, locul de muncă sau în biserică de ești.
Încrede-te în El, cere-i înțelepciune si îndrumare
Să fii un bun cârmaci oriunde pe-a vieții mare
Viața nu-i o călătorie de vacanță într-o croazieră
Ci una reală, cu valuri ce bat puternic în barcă.
Cu multe stânci și pericole ce poți întâlni
Dar având pe Dumnezeu la cârmă te va feri
Te va conduce pe rute, trasate pentru tine
Chiar de-s furtuni și valuri mari, E mereu cu tine.
Preluat de la adresa:
https://www.resursecrestine.ro/poezii/254578/carmaciul