Rostul bogățiilor
Autor: Doru Satmarean
Album: Poezii
Categorie: Diverse
Bogățiile acumulate nu pot sufletul umplea
Golul sufletesc e pentru Domnul și Gloria Sa
Societatea s-a dezvoltat fără precedent în toate
Oamenii au acumulat cunoștință și bunăstare.

Sufletul nu-și găsește împlinirea în acestea
Împlinirea lui e ca oamenii să-i facă Lui voia
Asta nu ține de acumulări materiale trecătoare
Nici de funcțiile ce deții în lume că-s fără valoare.

O bogăție pământească oricât ar fi de mare
E infinit mai mică decât a sufletului valoare
Poți să câștigi lumea toată cu tot ce-i în ea
Dacă ți-ai pierdut sufletul ce folos ți-ar avea?

Dacă ai o avuție mai mică, fără mulți banii
Poți să faci totuși mari lucruri, bucurie la mulți
Mântuirea sufletului ți-o poți cu ea asigura
Dacă vei înțelege rostul bogăției din grija ta.

Creștinul când este binecuvântat cu bogăție
Domnul vrea să ajute prin el pe cei în sărăcie
Săracii din țară nu vor lipsi niciodată a spus Isus
Bogății pentru a face fapte bune, pentru ei Ie-a pus.

Rostul bogățiilor, greu e înțeles de cel avar
Că nu-i totul pentru el și-a lui plin cont bancar
Că-i o mare satisfacție sufletească să poți ajuta
Să auzi pe sărac și flămând mulțumind de fapta ta.

S-aduci un dram de bucurie în căminul cuiva
Să completezi lipsuri, să ștergi amărâtului lacrima
Copii ce radiază de bucurie pentru o bomboană
O jucărie ce n-au avut niciodată de părinți cumpărată.

Acesta-i rostul bogăției dată de Dumnezeu la om
Să aibă parte de ea și alții, cu dragoste să dăm
A spus Domnul: copii Lui nu-și vor cerși pâinea
Că rostul bogăției e și de-a le completa nevoia.

Domnul nu dă bogății ca să fie-n plăceri risipite
Ci ca administratorul cu a stăpânului bogăție
Împărțea din bogăția ce administra, cu săracul
Că s-ar putea să ajungă ca el de-i va fi luat sacul.

Bogăția nu-i dată ca să conducă, să stăpânească
Să-L facă pe om un zbir și fapte nesăbuite să facă
Ea e dată ca să slujească pe cel ce-o are, în fapte
De pune bogăția stăpânire pe om nu mai e minte.

Cât omul e stăpân pe bogăția ce-are face ce vrea
De-i bogăția stăpân e vai de om cum îl va prelucra. .
Bogăția este un slujitor foarte bun când o stăpânești
Dar un stăpân foarte rău dacă sub stăpânirea-i ești.

Dintre bogații lumii puțini înțeleg rostul bogăției avute
Nu să câștige mai mult, să fie mai bogați pe lume
Nu știu că toate bogățiile sunt nedrepte, nu-s a lor
Dar că pot să câștige cu ele loc în împărăția cerurilor.

Doamne conștientizează pe orice bogat din lume
Că din bogățiile de-aici și în cer pot dinainte trimite
Se pot bucura de ele aici împreună cu cei săraci
Și acolo în cer de alte bucurii parte Ai să le faci.
Preluat de la adresa: https://www.resursecrestine.ro/poezii/254584/rostul-bogatiilor