“Privesc cu dor spre ziua-n care
Povara pamantului va dispare,”
Simion Ioanas,









E o ţară-n altă lume
Unde munţii cântă-n cor
Tresăltând de bucurie
Lângă Domnul domnilor

E o ţară înspre care
Milioane merg cântând
Ridicându-I osanale
Şi pe Domnul lăudând

E o ţară însorită
Cu meleaguri de cristal
Este ţara mult dorita
E cerescul sfântul mal

E o ţară fără noapte
Unde pururea e zi
E o ţară în care toate
Ele în veci nu vor murii

Acolo nu mai e noapte
Timpurile acolo nu-s
Nu-I ocară şi de toate
E iubirea lui Isus

E o ţară unde-I cinste
Unde-s mii de fericiri
Este tara casei sfinte
Dulce-I noastre reântâlniri